Cuprinderea în doar câteva rânduri a activității prodigioase a unui om de litere nu e o însărcinare ușoară, fiindcă ea presupune mai mult decât înșirarea unor date biografice, bibliografice sau statistice, deși cei mai mulți ar fi tentați să se rezume la doar atât, găsind ușor motive pe care să dea vina pentru parcimonia lor.
Filolog de formație, Voicu Bugariu este deopotrivă prozator, publicist și critic literar. Absolvent al Facultății de Filologie a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi (1964), lucrează un singur an ca profesor de limba și literatura română, după care devine redactor la ziarul „Drum Nou”, apoi succesiv la revista „Astra” și la „Luceafărul”. Este membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 1973. Zece ani mai târziu obţine titlul de doctor în filologie.
Debutează literar în revista „Iaşul literar” (1965) și la scurt timp dovedește o aplecare aparte pentru literatura SF, în „Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice” fiindu-i publicate succesiv povestirile „Recital de balet vechi” (1966), „Cercul iubirii” (1967), „Reîntoarcerea” (1968) şi „Scrisoare” (1969).
Dovedind calități caracteristice unui scriitor de marcă, tânărul redactor acumulează cu tenacitate, scrie inteligent, analizează cu spirit critic și evită abil jumătățile de măsură. Tranșant, echilibrat, critic intransigent cu aparență de cinic, Voicu Bugariu este doar omul aflat mereu în căutarea celor mai bune mijloace de expresie și pregătit să se delimiteze de compromisuri estetice și nu numai.
Filosof și realist deopotrivă, autorul nu se mulțumește să fie un fin observator psihologic, ci încearcă să ne învețe să citim dincolo de cuvinte și să privim dincolo de realitățile prezentului. Nereușitele țin doar de lipsa de iscusință a celui care citește. Avertismentul este prezent adesea, chiar dacă nu întotdeauna evident pentru cititorul neatent și superficial, fiindcă autorul are talentul de a se folosi de evenimentele și datele prezentului pentru a le vedea involuția viitoare, nefiind prea multe motive să debordăm cu toții de un optimism nătâng.
Bugariu abordează cu succes genul jurnalistic și publică în periodice atât înainte, cât și după decembrie 1989. Din 1990 devine pentru patru ani corespondent al postului de radio Deutsche Welle din Köln.
Povestirile semnate de Voicu Bugariu sunt traduse în franceză, engleză, maghiară, polonă, bulgară, slovacă, germană și italiană. Dintre premiile literare, vă propun să le amintim doar pe cele obținute în domeniul SF: Premiul Statueta de Argint, care i-a fost acordat la Conferinţa Internaţională a autorilor de literatură SF, Poznan (Polonia) în 1973 și Premiul pentru volumul de debut Vocile vikingilor (1971), alcătuit din povestiri SF.
Anul acesta, distinsul domn Voicu Bugariu a acceptat cu amabilitate să participe în calitate de invitat de onoare la Festivalul SF Râșnov, unde urmează să ne prezinte câteva abordări personale cu privire la starea literaturii contemporane, fie ea main-stream sau SF.
Vă așteptăm la întâlnirea cu un maestru al SF-ului românesc.
sursa : fictiuni.ro/2017/07/scriitorul-voicu-bugariu-invitat-de-onoare-al-sff-rasnov-2017/
Din opera autorului Voicu Bugariu amintim doar câteva titluri:
Romane SF: Sfera (1973, ediţia a doua, 2013); Visul lui Stephen King (2002); Jocul zeilor (2016)
Povestiri SF: Vocile vikingilor (1970, ediţia a doua, 2013); Lumea lui Als Ob (1981, ediţia a doua, 2010);
(sub pseudonimul Roberto R. Grant) Romane SF : Zeul apatiei (1998) – serializat în revista Anticipația cu titlul Generatorul de realitate; Animalul de beton (1999);
Alte romane: Literaţii se amuzau (1983); Curajul (1985); Coborâre în ape (1986); Platforma (1988); August-Decembrie (1990); Fiul din America, online, (2008); Curtezana onestă şi astrologul (2011);
(Sub pseudonimul Paul Antim) Romane: Dispariţia unui contabil (1977); Balaban şi statuia (1981); Un casanova călătoreşte spre iad (1992);
Povestiri: Mozart şi moartea, online (2003);
Critică şi istorie literară: Incursiuni în literatura de azi (1971); Zaharia Stancu (1974); Patria şi cuvântul poetic (1981); Analogon (1981); Existenţe ironice. Personajele lui Marin Preda, online (2006); Literaţi şi sefişti. O confruntare de mentalităţi, (2007), Ion Topolog: O mitologie a iubirii (2011);
Reportaj: Cuvintele unei călătorii (1981).
About Eugen Lenghel
Eugen Ştefan Lenghel (n. 10 ianuarie 1966) este specialist în informatică cu experienţă de peste 30 de ani. Din 1986 a frecventat Cenaclul studenţesc „Solaris”, fiind ales preşedintele cenaclului între 1988-1989. A debutat cu proză scurtă în Almanahul „Anticipaţia 1990”, urmând publicarea numărul 6 al colecţiei „Clubul SF”, din 1990, care îi este dedicat. A publicat în antologia de proză scurtă „Ferestrele Timpului”, Tracus Arte, 2013 şi în antologia de poem fantastic „Cerul de Jos”, Editura Virtuală, 2013. Debutul în volum este concretizat de colecția de proză scurtă „9 Istorii Reutilizate”, Editura Tritonic, 2014. La Gaudeamus 2014 lansează al doilea volum de proză scurtă – „Numărătoare Inversă”, editura Tritonic, 2014. În următorul an revine cu volumul „Fermierul virtual”, apărut la Tracus Arte, 2015 și „Instabilitate cuantică”, la Tritonic, 2015, ambele lansate la Târgul de carte Gaudeamus 2015. A avut contribuții de proză scurtă, eseuri și articole diverse în Luceafărul de dimineață, Revista SRSFF, Revista Nautilus, Gazeta SF şi Fictiuni.ro. Experiența de coordonator în publicistica virtuală, începând cu 2010 i-a permis ca în 2013 să înfiinţeze revista de literatură și arte vizuale Fictiuni.ro, pe care o conduce în prezent. Tot în 2013 inițiat și continuă să organizeze Festivalul Science & Fiction de la Râșnov.
